Recentele aparitii 3D ne-au dat peste cap complet. Filme precum Avatar sau Alice in Wonderland au spart recordurile de incasari si au dovedit ca publicul sigur are un apetit pentru experienta imersiva oferita de sistemele tridimensionale de reprezentare a realitatii sau a creatiilor 3D. Intrebarea este, daca luam in calcul necesitatea unor ochelari speciali si pericolul vertijului asociat cu experientele vizualizarii 3D, mai vrem / avem nevoie si de televiziune 3D? Dupa “pauza”, un clip despre pericolele asociate cu experienta 3D.
Daca nu stiati, imaginile 3D sunt create folosind un fenomen numit “paralaxa”. Astfel, ochii nostri situati la cativa centimetri distanta disting 2 imagini iar in functie de pozitia relativa a obiectelor, se creeaza in creier ideea de adancime. Sistemele de proiectie 3D pacalesc ochiul si mintea folosind 2 imagini suprapuse cu mici diferente intre ele, fiecare fiind filtrata de una dintre lentilele 3D astfel incat o singura imagine este procesata de fiecare ochi. De exemplu:
Toate bune pana acum, dar acest efect poate avea consecinte neplacute in momentul in care o persoana abuzeaza de modul 3D de vizionare. Aducand televiziunea 3D in casele spectatorilor, exista pericole din punct de vedere medical. 3D-spectatorii pot suferi probleme cu perceperea distantelor in lumea reala, un fenomen cunoscut sub denumirea de “disforie binoculara”. Exista de asemenea problema unui conflict senzorial pentru ca ochii par sa vada ceea ce nu se afla de fapt acolo si creierul are astfel o problema in prelucrarea datelor primite.
Dumneavoastra ce credeti? Ar trebui producatorii sa efectueze mai multe teste? Sa ne facem griji pentru momentul in care ajungem sa avem televiziune 3D?
1 Recomand
Replici
Adauga o replica Trackback